„La mijloc de codru…”

img-20170215-wa0004

La mijloc de codru…

de Mihai Eminescu

La mijloc de codru des

Toate păsările ies,

Din huceag de aluniş,

La voiosul luminiş,

Luminiş de lângă baltă,

Care-n trestia înaltă

Legănându-se din unde,

În adâncu-i se pătrunde

Şi de lună şi de soare

Şi de păsări călătoare,

Şi de lună şi de stele

Şi de zbor de rândurele

Şi de chipul dragei mele.

„Luceafărul”

img-20170215-wa0003

A fost odată ca-n povești,

A fost ca niciodată,

Din rude mari împărătești,

O prea frumoasă fată.

 

Şi era una la părinți

Şi mândră-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinți

Şi luna între stele.

 

Din umbra falnicelor bolți

Ea pasul și-l îndreaptă

Lângă fereastră, unde-n colț

Luceafărul așteaptă.

 

Privea în zare cum pe mări

Răsare și străluce,

Pe mișcătoarele cărări

Corăbii negre duce.

Mihai Eminescu