ghid de dezvoltare personală

IMG_20160521_170818

„The two most important days of your life are the day you are born and the day you find out why.” (Mark Twain)

 

IMG_20160201_121752

„A şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.”

Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter.

Ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând bine, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.

Prof. dr. Dumitru Constantin Dulcan, neurolog si psihiatru –

„UN OM VALOREAZĂ ATÂT CÂT IUBEŞTE!”

image001

 

Inima trandafirului

Un trandafir seamana foarte mult cu viata: vei intalni tepi in cale, dar daca ai credinta in visele tale, in cele din urma vei trece dincolo de tepi, catre gloria florii. Continua sa privesti trandafirul, observa-i culoarea, textura si forma. Savureaza-i parfumul si gandeste-te doar la acest lucru minunat din viata ta. La inceput, alte ganduri iti vor patrunde in minte, distragandu-te de la inima trandafirului. Acesta este semnul unei minti neantrenate, dar nu te ingrijora, imbunatatirile vor aparea curand. Pur si simplu, readu-ti atentia asupra florii.

„Nu trebuie sa permitem ceasului si calendarului sa ascunda ochilor nostri faptul ca fiecare moment al vietii este un miracol si un mister.”

Fii perseverent si petrece timp savurand inima trandafirului. Dupa o saptamana sau doua vei reusi sa faci tehnica fara ca mintea ta sa cutreiere pe marginea altor subiecte. Acesta va fi primul indiciu ca preiei controlul asupra fortaretei mintii tale. Atunci, ea se va focaliza doar cand ii ordoni tu sa se focalizeze.

Ori tu esti cel care controleaza mintea, ori mintea este cea care te controleaza. Practic vorbind, vei observa ca te vei simti, de departe mult mai calm.

Autor: Robin S. Sharma

It sounds so simple and clear:

Learn. Earn. Return.

102_0737

 Thailand stands at a crossroads.

IMG_4009

Peace is the highest bliss.

IMG_3933

IMG_3942

IMG_3869

IMG_3876

Si daca ti-e foame si vrei sa mananci ceva proaspat,vreun preparat cu specific local…

IMG_3809

IMG_3815

IMG_3810

Totusi… sa nu ramanem cu un gust bizar.

IMG_3789

IMG_3790

“We live in a wonderful world that is full of beauty, charm and adventure. There is no end to the adventures we can have if only we seek them with our eyes open.” — Jawaharal Nehru

IMG_3880

IMG_20150513_133656

20150125_022240_resized_1

Dumnezeu dăruiește fiecăruia talent și calități ce-l vor însoți pe parcursul vieții sale.

Life is great and precious. All we have to do is enjoy and treasure it.

Extraordinarul se poate ivi în cele mai nebănuite locuri.

Scrisoarea unui elev către profesorul său

pt mine important

Discuție despre moarte cu un copil de 6 ani

100_7137

Sursa: Viața

Copil: – Ce înseamnă moartea? ( Auzise afară la copiii mai mari și nu știa ce să creadă.)

Mama: – „Moartea e ca atunci când vine toamna, frunzele îngălbenesc, se usucă și cad, adică mor.”

Copil: – Da. Însă cum e cu oamenii bătrâni?

Mama: – „Omul, când e bătrân și bolnav, își termină viața și moare. Pleacă din această viață și merge în rai. E foarte bine și în rai.”

Copil: „Cred că sunt foarte multe frunze în Rai.’

Scrisoarea unui profesor 

Sursa: Internet

Îndrăznesc să îți spun ce simte un profesor bun atunci când, deși face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul zilei, decât note proaste.

Care este misterul din spatele următoarei tipologii de copil: este isteț, comunicativ, descurcăreț și activ – are o inteligență observabilă – și totuși obține scoruri mediocre, are nevoie de sprijin, reveniri și strategii exprese de recuperare? De ce același program educațional – în varianta lui cea mai fericită – produce în unul transformări extraordinare, revelații ale propriilor pasiuni și satisfacții intelectuale adevărate, iar pentru chiar colegul lui de bancă, declanșează renunțări și plictis?

Probabil că te-ai asigurat, ca și mine, că faci tot ce-ți stă în putință pentru traseul lui academic: ai ales cea mai bună școală, te-ai zbătut să fie în grațiile celei mai bune învățătoare, l-ai dat la cei mai buni meditatori din oraș, l-ai înscris la cursuri de limbi străine, l-ai dus, pe rând la vreo trei sporturi, i-ai cumpărat tot ce ți-a cerut, i-ai dat întotdeauna tot ce e mai bun.

De ce”cheița” copilului tău nu se întoarce de la sine, de ce nu-i zbârnâie pur și simplu mecanismul de vreme ce lui nu-i lipsește nimic?

Când se pierd copiii și cine e de vină?

Unde încep copiii să se piardă? Când ne alunecă un copil printre degete și mai ales de ce? Este o culpă a lui că nu se străduiește suficient sau, mai degrabă, o neputință? Este vina mea că nu îl fac să muncească?

Am întâlnit mulți părinți ca tine care, exasperați, cred că soluția salvatoare stă în a munci mai mult, în repetiție, în exercițiu, în condamnare la muncă silnică. Am fost de multe ori pusă la zid că nu dau teme lungi, care să-l forjeze în execuție până ce știința se lipește de el. Am fost alături de tine când mi-ai cerut să fiu mai severă sau să mă încrunt mai impresionant. Am întors cheița împreună pentru o săptămână-două, copilul s-a activat de frică sau rușine, după care a căzut înapoi, în ritmul lui natural și și-a încetinit eforturile în inerția proprie stării lui de echilibru. De ce? Cu ce am greșit amândoi?

Care este ingredientul reușitei școlare?

Îndrăznesc să îți spun că, după mine, secretul reușitei copilului tău nu este nici munca susținută, nici inteligența. Ele nu sunt o premisă, ci mai degrabă o etapă intermediară, un succes parțial, la care s-a ajuns pornind de la alte baze mai subtile, mai misterioase. Acestea se văd în sclipirile ochilor lor, în prima zi de școală, după ce au luat poziție pentru prima dată  în băncile clasei mele. Știu după câteva minute care sunt deja în barcă, alături de mine, și care vor trebui pescuiți din când și resuscitați cu guri de respirație artificială – copiii meditați, sprijiniți în cârjele intervenției altor profesori, pentru liniștea noastră, a tuturor. Un al șaselea simț îmi permite să depistez rapid, în clasă, copiii care vor ”învăța bine”. Cum? Nu știu – a devenit un automatism profesional – îmi este suficient să recunosc în ochii lor ceea ce aș numi o ”stare de bine” sau de echilibru emoțional, un foc interior, care-i mențin direcția și îi alimentează pasiunea. Acesta este un lucru despre care am bănuit mereu că îl aduc de acasă, din spațiul intim sau din sinergia relației lui cu tine.

Știu că, la un moment dat,  mă vor surprinde toți cu gândirea lor, că vor avea intervenții fericite în lecție, că vor dovedi că sunt inteligenți, dar că nu toți vor ține ritmul, nu toți vor fi capabili de efort, nu toți vor ține dinții strânși în îndârjirea de a depăși obstacole. Ceva din felul în care tu l-ai introdus în lume trebuie să își fi spus cuvântul până ajunge în băncile clasei mele.

Cele mai recente studii au definit acest ingredient ca o ”stare de bine” a copilului capabilă să  influențeaze în mod dramatic puterea lui de concentrare, dorința de reușită, rezistența la efort și ambiția creșterii personale. Alte studii l-au definit sub forma americanismului ”grit” – pasiune, rezistență, perseverență. Cei mai mulți specialiști au fost de acord, însă, că este vorba despre viziunea pe care o au, încă din primii ani ai vieții, despre propria minte sau inteligență (fie ca un dat providențial, fie ca un ”mușchi”, capabil de creștere, prin efort și intenție).

Nu știu cine are dreptate. Dar am o bănuială, că toate cele de sus – echilibrul emoțional, ambiția sau apetitul intelectului – au la bază o rădăcină mai adâncă, ramificată înapoi, în timp, până la clipa venirii lui pe lume.

Educația lui a început din prima lui zi de viață, atunci când probabil, îl credeai mic, neputincios și incapabil să te înțeleagă. Primul lucru pe care îl află atunci este și cel mai important – el îi intră în sistem pe căi inconștiente, dincolo de percepțiile noastre raționale, cu o extraordinară forță empatică, pe care o pierdem cu toții, mai târziu.

Care sunt cele mai importante lecții?

  1.  Cui îi aparține copilul tău?
  2.  Cum îți cerți copilul?
  3. Cum  îl faci să aleagă?

1.       În primii ani de viață învață de la tine cel mai important lucru: învață fie că e liber, fie că îți aparține. Depinde de ce crezi tu. Credințele tale i se transmit, îi aprind steaua din frunte.

Nu cred că fiul sau fiica ta îți aparțin cu adevărat. Copilul tău vine cumva din lumea de dincolo, din stele, și are nevoie, aici, pe Pământ, să se însoțească, să se atașeze, să fie iubit, să crească. Totul,  pentru a putea să își învețe  propriile lecții. El are deja o lume – una doar a lui, pe care va trebui s-o așezați în ordinea omenească, să o clarificați împreună, ca într-un gest pios de restaurare a unei piese vechi și misterioase, de dinainte de vremuri, acoperite de praful sau vopseaua infamă a necunoscătorilor. De aceea, dragă mamă, nu te turna în el. Nu te dedica, nu face din el centrul universului tău. Nu transforma renunțările tale în sacrificiu și nici nu aștepta nimic în schimb. În lumea asta a lui, pe care ați putea împreună să o aduceți în lumină, destinul tău l-ar înghesui, semnificațiile și poveștile tale l-ar copleși. Fă un pas în afara lui și bucură-te, alături de el, de drumul care v-a fost dăruit, împreună. Caută să îți sincronizezi deciziile cu ritmul și nevoile lui, nu te vârî cu autoritatea vârstei tale peste necesarele lui experiențele. Învață-l să fie liber. Asta îi va da mai târziu energia de care are nevoie ca să își găsească pasiunile, să devină competent, așa cum ți-l dorești.

2.      Din felul în care îi predai prima lecție – a apartenenței– vei învăța și cum să-l cerți.

Părinții au tendința de a se așeza în fața/împotriva copilului, atunci când îl mustră, îi explică sau îi interzic ceva. E o poziție perpendiculară, de parcă o natură o taie pe cealaltă – una de forță, confruntare și generatoare de emoții negative. Copiii au înstincte extraordinare – așa că ei vor auzi muzica din cuvintele tale, îți vor recunoaște iritarea și îți vor adulmeca, spontan, starea de spirit. Nu vor înțelege logica argumentelor tale, se vor încărca doar de vinovății și teama că nu te satisfac pe tine. Ca să se îndrepte sau să facă ceea ce consideri tu a fi binele lui, copilul trebuie să-ți asculte glasul din poziția umăr-la-umăr, din energia egalității care ne-a plămădit pe noi toți. Înainte de asta, trebuie să scoți din intenția ta toată nemulțimirea, frica sau crisparea eșecului. Va fi mai bun dacă îl inspiri, dacă folosiți greșelile ca sursă de creștere, nu una a complexului de inferioritate.

3.    De pe poziție de luptă și cu emoții negative nu poți obține nimic pe termen lung. Doar supunere de moment, o alegere instinctivă între două lucruri nedorite, unul mai nesuferit ca altul. 

Învățați să validați spiritul din ei, să găsiți potențialul lui adevărat și abia apoi să încercați să modelați împreună – ca într-o negociere blândă – granițele aspirațiilor proprii și ale predispozițiilor lor native. Nu poți trece peste el, iar dacă o faci cu duritate, nu vei educa un comportament anume sau altul; vei reuși doar să reprimi tendințe despre care copilul află că nu-ți plac, pe care ajunge să și le ascundă, adormindu-și natura. Dorința oricărui copil este să se vadă în ochii tăi. De acolo își ia puterea de viață. Dacă va găsi acolo, repetat, reflecția nereușitelor sau laude exagerate pentru micile lui victorii – va învăța că valoarea personală este legată de aprobarea ta. Va învăța să aleagă cu ochii închiși.

Pentru copilul tău nu ești un dumnezeu, ci doar un însoțitor – unul care poartă lumina experienței, care știe să îl asculte și să recunoască cine este el. Nu trebuie să-l determini să facă ce e bine, poți doar să îl inspiri.

Culmea e că toate lucrurile acestea se întâmplă între granițe precise. Libertatea  se învață în mijlocul constrângerilor de tot felul. În prima fază a vieții lor, copiii sunt ca apele în dezgheț, alunecând din vârful muntelui, în toate direcțiile, impetuos, pe oriunde găsesc făgașe, cât de mici. Își încearcă puterile, te provoacă, testează și își caută direcția. Energia celui mai fabulos ghețar se împrăștie în fire mici și rapide, într-o curgere fără sens și orientare. Dacă dezghețul găsește o albie bine săpată, apa se va duce într-acolo, natural. Va curge impetuos și cu vuiet într-o direcție clară.

Știu o mulțime de părinți care-s ca muntele de mari și importanți – numai că nu reușesc să canalizeze nimic. Nu fac decât să stăvilească, să impună curgerii baraje ad-hoc, mai mult sau mai puțin inspirate.

Cum l-ai trimis tu la mine?

I-ai dat de mic de toate, i-ai preîntâmpinat orice dorință – încă înainte de a și-o fi formulat, i-ai ameliorat cu promptitudine orice stare de disconfort, te-ai alarmat la fiecare scâncet și ai făcut din strănuturile lui un capăt de țară. L-ai lăsat să câștige la orice joc și i-ai luat partea la conflictele de pe terenul de joacă. I-ai legat șireturile până la 7 ani, i-ai suflecat mereu mânecile și tras maieul, la spate, ca să nu răcească. Știu, ai fost un părinte bun, fiindcă nu l-ai lăsat să sufere. Acum nu mai are nimic de făcut, decât să învețe. Asta e răsplata ta.

În tot procesul ăsta de revărsare a bunătății tale, i-ai dat și altceva, hotărâtor și greu de modificat: inerție A învățat, de mic, să își seteze așteptările pe frecvența unui anumit nivel de confort interior.

Ghici ce? Învățarea nu înseamna confort, nici echilibru. Învățarea înseamnă conflict interior – disonanță cognitivă, problematizare, luptă interioară pentru autolămurire. Înseamnă ieșire din zona lui de confort, aventurare în stări de încordare, autosupunere la frustrare, amânarea recompensei, rezistență la eșec și îndârjirea de a ieși din drumurile înfundate și a apuca pe altele. Un copil căruia i-au fost preîntâmpinate deja pâna la 7 ani cam toate nevoile – se va bloca ușor, în așteptare sau în renunțare. Modul lui de operare e setat deja pe principiul minimului efort. Lucru la care ai contribuit din plin, fiind un părinte bun.

Ce pot face eu pentru tine?

Am învățat să ghicesc, din privirea copilului tău, dacă ești un părinte care știe să-l certe sau să-l facă să aleagă. Dacă îți aparține ție sau sieși. Am învățat să adulmec frica și să recunosc inerția. Vestea bună este că fiecare copil – chiar și al tău – dă tot ce are el mai bun și este, în orice moment, cea mai bună variantă a lui.

O altă veste bună este că eu sunt un profesor bun: pot să-mi adaptez strategiile.Pot, din când în când, să-l cert sau să-l încurajez. Pot chiar să îi explic și a cincea oară sau să îi șterg, înțelegătoare, lacrimile de pe față. Pot face lucrurile să pară mai bune de la o zi la alta.

Nu pot însă rescrie lecția lui despre libertate, nici devirusa sistemul lui de frici, nici transforma curentul care îi alimentează efortul. Nu pentru că n-aș vrea, ci pentru că firul care îl leagă de tine are împământare la tine, acasă, în tensiunea aspirațiilor voastre de viață. Și în definiția pe care știi s-o dai, la rândul tău ”părintelui bun”.

Cele mai bune 3 metode de a activa gândirea cu întregul creier

20150104_122624_resized

Sursa: 100 de căi spre AUTOMOTIVARE (pag. 130)

Autor: Steve Chandler

Cele mai bune 3 metode de a activa gândirea cu întregul creier sunt:

1) vizualizarea limpede a scopurilor de atins;

2) a munci cu plăcere;

3) a juca jocuri revitalizante.

In loc să aștepți să se producă o criză exterioară, creează-ți propriile jocuri motivante – scopuri și țiinte de atins- care vor face din tine o persoană din ce în ce mai motivată.

 Ziua de azi

102_1273

The value of today is the most important time that you have.

Ziua de azi este cel mai important timp pe care-l avem la dispoziţie.

John Maxwell

E rățușca mea!

102_1377

E mult mai simplu să educi un copil, decât un adult. Copilul se lasă modelat, își dă seama că e bine să învețe. Adultul e ferm convins că deja le știe foarte bine pe toate, indiferent de domeniul în discuție. Uneori lucrurile trebuie îndreptate în mintea și lumea adultului…

Un tată merge la doctor cu fiul său.

Tatăl: D-le doctor, fiul meu se joacă mereu cu rătușca asta de cauciuc. Doarme cu rățușca, face baie cu ea, o ia și la grădiniță cu el!

Doctorul: Nu văd nicio problemă în asta! Copilul e perfect sănătos! Nu înțeleg ce vă neliniștește!

Tatăl: Păi, e rățușca mea!

Daca-i mor neuronii?

Adeseori am sentimentul ca visez, si la propriu si la figurat…

Deunazi, discutam discutii cu o doamna intelectual (nu degeaba precizez acest detaliu fin) despre timpurile in care traim, muncim, iubim, speram si ne crestem copiii si elevii. Discutam despre activitatile extrascolare: lectura de carti imprumutate de la biblioteca, inot, pian, karate, limba engleza etc la care copiii, adesea, merg cu placere, cand m-a izbit replica doamnei:

„Lasă copilu”, dacă-i mor neurorii?”

Recunosc faptul ca  la chestiunea cu moartea neuronilor nu m-am gandit niciodata!

Nu m-a preocupat niciodata moartea, mai ales moartea neuronilor. Sumbru!

Am fost atentă, extrem de atentă la nasterea sinapselor, la „neurological stimulation” , cum să descoperim talente, inclinatii, pasiuni, cum să-mi motivez elevii, să-i incurajez să se descopere si să-si depăsească limitele, să-si desprindă eticheta pusa de cate-un invătător atotstiitor, care a spus „Tu nu esti bun la engleză!” sau „Tu esti afon la muzică!” , „Tu nu ai imaginatie!” sau „N-ai talent la pictură!”, să reusească să aibă stimă de sine si curajul să viseze.

Sursa foto, definitii si explicatii: Wikipedia

Neuroni

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe MarinescuLa cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris1909).

Componentele unui neuron:
a. dendrite
b. pericarion
c. nucleu
d. conul de emergență al axonului
e. teacă de mielină
f. celulă Schwann
g. strangulație Ranvier
h. butoni terminali

Neuronii comunică între ei prin sinapse.

În creierul uman există un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 1011 (o sută de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni. La un copil de trei ani avem 1015 sinapse, Acest număr scade cu vârsta, ajungând între 1014 și 5×1014 la un adult.

Sinapse

Denumirea de „sinapsă” a fost dată de Sherrington în 1897, și, inițial, se referea la locul de contact dintre doi neuroni. Santiago Ramón y Cajal a adus la începutul secolului argumente pentru întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor sinapse. În 1921, a fost dovedită existența mediatorilor chimici de către Otto Loewi. Anul 1954a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic.
Dacă, de exemplu, se trece de la un mediu banal la unul complex, crește numărul sinapselor cu peste 10%. Din această cauză este recomandat ca stimularea copiilor să fie făcută prin mijloace cât mai diverse, deoarece sinaptogeneza (adică formarea noilor sinapse) este pregnantă la copii, față de neurogeneză, care aproape că dispare dupa naștere (majoritatea neuronilor se produc înainte de naștere). Evoluția cognitivă (procesele gândirii etc.) este strâns legată de dezvoltarea sinapselor. Este important ca stimularea să se mențină, mai ales până la vârsta adultă, deoarece sinapsele (create), care nu se mai folosesc, se distrug în timp.

Cup Song

Autor: Kaitlyn

lyrics for „You’re Gonne Miss Me” by Lulu

Instructions for The Cup Song

For this technique you need a plastic cup (red solo cups work well but any plastic cup will do).  It sounds the best if you do it on a surface with fabric on it.

  • Start with the cup sitting upside down on the table.
  • Clap your hands 2 times.
  • Hit the bottom of the cup 3 times (Right, Left, Right).
  • Clap your hands 1 time.
  • Pick up the cup and set it down.
  • Clap your hands 1 time.
  • Turn your left hand over to pick the cup up.
  • Hit the top of the cup with your right hand.
  • Hit the bottom edge of the cup onto the table.
  • Switch the cup from your left hand to your right hand.
  • Tap the table with your free left hand.
  • Place the cup down with your right hand.

Repeat until the song is over.

Aici sunt si versurile cantecului:

I got my ticket for the long way run
Two bottle of Pepsi for the way
And I sure would like some sweet company
And I’m leaving tomorrow, whatd’ya say?

When I’m gone
When I’m gone
You’re gonna miss me when I’m gone
You’re gonna miss me by my hair
You’re gonna miss me everywhere, oh
You’re gonna miss me when I’m gone

I got my ticket for the long way round
The one with prettiest of views
Its got mountains, its got rivers
Its got sights to give you shivers
But it sure would be prettier with you

When I’m gone
When I’m gone
You’re gonna miss me when I’m gone
You’re gonna miss me by my hair
You’re gonna miss me everywhere, oh
You’re gonna miss me when I’m gone

When I’m gone 
When I’m gone
You’re gonna miss me when I’m gone
You’re gonna miss me by my walk
You’re gonna miss me by my talk, oh
You’re gonna miss me when I’m gone

The tree of life – Pomul vietii

100_3637

Thanks to the great painter Gustav Klimt we enjoyed this fun and relaxing project ”The Tree of Life”.

What a thoughtful metaphor! The tree of life!? We make our trees of lives grow each and every minute.

Do you realize!? You have your own tree of life!

100_3638

100_3639

100_3640

100_3636

http://www.youtube.com/watch?v=vIXBqQRGXbE

Despre stima de sine

101_0105

Citesc o carte extraordinara! Fiecare rand este plin de sensuri si de valoare practica.  Gasesc raspunsuri si explicatii pentru cele mai nebanuite reactii si comportamente umane. Gasesc incurajari si pareri avizate, testate si apreciate pentru rezultatele benefice. Consider aceasta carte extrem de utila pentru bunastarea personala si a familiei : „Arta de a fauri oameni” scrisa de Virginia Satir.

Dupa ce am inceput sa citesc aceasta carte, mi-au venit in minte cateva persoane carora as putea sa le dauriesc cate un exemplar. Mi-as dori enorm ca fiecare profesor, educator, preot, ingrijitor la gradinita, la scoala, medic, parinte si bunic sa aiba sansa sa citeasca din aceasta carte.

Sursa: Arta de a fauri oameni, de Virginia Satir ( pag. 38)

Psihologia familiei

„Stima de sine este capacitatea unui om de a se pretui pe sine si de a-si trata propria persoana cu demnitate, iubire si realism.

Persoanele iubite sunt deschise la schimbare. La fel si corpurile noastre. Factorul care joaca cel mai important rol in interiorul fiintelor umane, cat si intre acestea, este stima de sine, vasul personal. (Vasul personal se refera la sentimentul propriei valori sau stima de sine.)

Integritatea, onestitatea, responsabilitatea, compasiunea, iubirea si competenta – toate emana de la persoanele care au o stima de sine inalta. Simtim ca noi contam, ca lumea este un loc mai bun pentru ca noi suntem aici. Avem incredere in competenta noastra. Suntem capabili sa le cerem ajutorul celorlalti, dar suntem de parere ca putem lua  singuri decizii in ceea ce ne priveste si ca suntem, in cele din urma, cea mai buna resursa de care dispunem. Daca ne apreciem propria valoare, suntem gata sa vedem si sa apreciem valoarea celorlalti. Radiem incredere si speranta.”

Copilul si stima de sine

102_0737

Doresc sa impartasesc cu tine cateva randuri desprinse dintr-o carte. Stiu ca si tie iti pasa de copiii din lumea ta!

Nu-i asa ca sunt minunati?

Sursa; cartea Arta de a fauri oameni de Virginia Satir

Copilul vine pe lume ca o coală albă de hartie, iar stima lui de sine, valoarea pe care si-o acordă sunt un produs al modului in care il tratează adultii.

Acestia pot să nu fie constienti de faptul că felul in care ating un copil poate modifica stima de sine a acestuia. Copiii invată stima de sine din vocile pe care le aud, din expresiile din ochii adultilor care se ocupa de ei, din modul in care adultii răspund la plansul lor.

Gandul zilei

102_1515

            Cand iti doresti ceva cu adevarat,

tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.

(Paulo Coelho – Alchimistul, pag.39)

Scrisul „vorbeste” despre tine

Ce spune scrisul tau despre tine

Ce spune scrisul tău despre tine
Sursa:  internet

Experţii pot identifica, astfel, potenţiale probleme de sănătate, precum schizofrenia, tensiunea arterială ridicată sau chiar şi câtă energie ai.

Procesul de analizare a scrisului de mână este denumit grafologie şi nu este deloc nou. Este considerat pseudoştiinţific, întrucât încă mai există dezbateri legate de cât de precisă este analiza. Unele companii folosesc grafologia în timpul procesului de recrutare, iar metoda a fost folosită şi la tribunal.

Cercetarea realizată de National Pen Company a folosit mai multe studii grafologice. Potrivit graficului, mărimea scrisului unei persoane poate determina personalitatea. Oamenii cu un scris mai mic de mână tind să fie timizi, studioşi şi meticuloşi, în timp ce oamenii petrecăreţi şi care adoră atenţia au scrisul mai mare.

Dacă scrisul de mână este de o dimensiune medie, persoana este echilibrată şi adaptabilă.

În ceea ce priveşte spaţierea cuvintelor, oamenii care au spaţii mari între ele se bucură de libertatea lor şi nu vor să fie înghesuiţi de alte persoane, în timp ce cei care au spaţii mici între cuvinte nu suportă să stea singuri şi ar putea fi băgăreţi.

Dacă scrisul este înclinat spre dreapta, persoana este deschisă noilor experienţe şi îi place să întâlnească noi persoane. Dacă este înclinat spre stânga, persoana este mai singuratică. Oamenii care au un scris drept, neînclinat, sunt logici şi practici.

Trăsăturile comportamentale pot fi identificate şi prin felul în care sunt scrise literele în sine. Potrivit graficului, buclele create în literele „l” şi „e” sugerează natura unei persoane: de exemplu, buclele largi înseamnă că persoana este relaxată şi spontană, precum şi deschisă la minte. Dacă buclele sunt foarte strânse, persoanele tind să fie sceptice.

Felul în care oamenii pun punctul de „i” şi liniuţa pe „t” este un bun indicator: dacă punctul pe „i” stă departe de literă, înseamnă că omul are o mare imaginaţie. Dacă punctul este aproape de literă, omul este organizat şi empatic. Cei care transformă punctul în cerculeţ au o personalitate copilăroasă, iar cei care pun liniuţă în loc de punct sunt oameni fără răbdare, foarte critici cu ei înşişi.

Liniuţele lungi pe litera „t” sugerează că persoana este hotărâtă şi entuziasmată, dar şi încăpăţânată. Liniuţele scurte sunt scrise de persoane care tind să fie leneşe.

Oamenii care scriu litere rotunjite sunt mai creative şi artistice, în timp ce cei care le scriu ascuţite sunt mai agresive şi mai inteligente. Literele legate înseamnă că persoana este logică.

Dacă scrieţi litera „o” cu o buclă sau o gaură sus, înseamnă că sunt vorbăreţe şi sociabile, în timp ce un „o” închis sugerează o persoană mai puţin sociabilă.

Oamenii care apasă instrumentul în timp ce scriu, cauzând un scris mai închis la culoare şi mai gros, sunt mai responsabili, iau lucrurile în serios, dar nu răspund bine la critici. Cei care scriu mai puţin apăsat sunt empatici şi sensibili, dar lipsiţi de vitalitate.

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.rtv.net/ce-spune-scrisul-tau-despre-tine-afla-ce-spun-expertii-foto_91494.html#ixzz2aXVYOwLM

Joaca

100_8505

Meseria copiilor este joaca. 

Joaca este cel mai eficient mod in care copiii pot experimenta si observa mediul in care traiesc.

Copiii vin la scoala cu o curiozitate specifica varstei. Sunt interesati de tot. 

Am convingerea ca joaca, organizata si atent supravegheata de catre profesor, este cea mai buna metoda de predare-invatare pentru copii mici si mari.

Problema este următoarea:

Cati profesori stiu sau au entuziasmul necesar să se joace sau să organizeze joaca in cadrul lectiei?

In acest scop am descoperit o carte excelenta pentru profesori, educatori si parinti, carte ce a fost laureata cu Medalia de aur a NAPA (National Parenting Publications Awards) in anul 2001.

102_0466

Retete de jocuri

Autor: Lawrence J. Cohen

Editura Trei

102_0468

101_0059

„Mergi tot inainte si, dacă pămantul pe care-l cauti nu există incă, fii sigură că Dumnezeu il va crea pentru a-ti răsplăti indrăzneala.”

(Regina Elisabeta catre Cristofor Columb inainte de a descoperi America)

Francoise Blot a introdus pentru prima oara termenul de tacere emotionala.

Ce se ascunde in mintea unui copil care prefera sa taca?

Exista copii vorbareti, copiii foarte vorbareti si copii tacuti. Si tacerea este un limbaj, cu mult mai greu de inteles  si de descifrat.

A vorbi inseamna a comunica, a te manifesta si a-ti exprima emotiile, gandurile, trairile. Tacerea inseamna cenruza?!

Tac si astfel nu imi manifest emotiile.

”Unii tac pentru ca viseaza o elocinta mai profunda decat a cuvintelor. In schimb, altii tac pentru ca nu mai vor sa spuna nimic. Pentru ca nu mai cred in nimic. Nu mai cred in dragoste si se hotarasc sa nu-i mai pronunte numele, nu mai cred in fericire si se hotarasc sa uite de ea.’ Octavian Paler

Tacerea mi se pare nepotrivita unui mediu de viata sanatos.

Poate ceea ce-ti spune copilul tau nu e intotdeauna foarte important pentru tine, insa pentru el este. Nu-l ignora. Fii disponibil sa-l asculti cand vrea sa-ti vorbeasca.

Ce este viata? Life is …

101_0063

“Life is an opportunity, benefit from it.
Life is beauty, admire it.
Life is a dream, realize it.
Life is a challenge, meet it.
Life is a duty, complete it.
Life is a game, play it.
Life is a promise, fulfill it.
Life is sorrow, overcome it.
Life is a song, sing it.
Life is a struggle, accept it.
Life is a tragedy, confront it.
Life is an adventure, dare it.
Life is luck, make it.
Life is too precious, do not destroy it.
Life is life, fight for it.”
― Mother Teresa

100_9648

Este o onoare pentru mine sa lucrez cu si pentru copii. Meseria de profesor este una binecuvantata.

Te joci, muncesti, daruiesti si primesti inmiit bucuria venita din sufletele copiilor pe care-i respecti si-i ajuti sincer sa creasca educati, competenti si sa aiba incredere de sine.

Ma uitam ieri la ceilalti soferi aflati in trafic si la pietonii de pe trotuar…Era atat de evident…

„Oamenii mari” sunt tot niste copii, dar mai mari, care-si cumpara „jucarii” si scuze mai scumpe, care nu-si mai gasesc timp sa se joace, sa se bucure si sa se simta liberi.

La multi ani, suflet de copil!

100_9649

Invatatorul, un gradinar

101_0106

100_8838

100_8787

Sursa:

Psihologie practica, Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie, Nossrat Peseschian, Editura Trei, pagina 88

„Munca unui invatator este ca aceea a unui grădinar care ingrijeste diferite plante.

O plantă iubeste lumina soarelui, alta, umbra răcoroasă; uneia ii place malul apei curgătoare, alteia piscurile sterpe ale muntilor.

Uneia ii merge bine pe solul nisipos,alteia in pămantul gras. Fiecare cere ingrijirea care i se potriveste cel mai bine; altfel rezultatul nu este multumitor.”

(Abdu’l-Baha)

Sursa: Rabbinical Stories, Belden C. Lane

Exista o povestire rabinica straveche despre modul in care a fost ales locul pentru templul cel sfant al lui Dumnezeu.

Doi frati lucrau impreuna o bucata de pamant si aveau impreuna o moara. In fiecare seara imparteau granele adunate si fiecare aducea acasa partea lui . Unul dintre ei era burlac, iar celalat era insurat si avea o familie numeroasa. Cel necasatorit s-a gandit ca fratele lui, care avea atatia copii, cu siguranta avea nevoie de mai mult grau decat el, asa ca noaptea, pe ascuns, se furisa pana la granarul fratelui sau ducandu-i o parte din graul lui. Cel casatorit stia ca fratele lui burlac nu avea copii care sa-i poarte de grija la batranete.

Preocupat de viitorul fratelui sau, se ducea in fiecare noapte si golea niste grau in granarul acestuia. Intr-o noapte, s-au intalnit la jumatatea drumului dintre cele doua granare si fiecare si-a dat seama ce facea celalalt. S-au imbratisat si, dupa cum spune povestea, Dumnezeu, care fusese martor la cele intamplate a spus: ” Acesta este un loc sfant. Un loc al iubirii si aici va fi zitit templul meu.” Un loc sfant e acela unde Dumnezeu este facut cunoscut poporului Sau, „Locul unde fiintele omenesti se descopera una pe alta in dragoste.”

Despre mama

100_9289

Ce credem că ştie mama?

La 4 ani – Mama ştie tot.
La 8 ani – Mama ştie multe.
La 12 ani – Mama nu ştie tot.
La 14 ani – Mama mea nu ştie nimic.
La 16 ani – Mama mea ? Ce ştie ea ?…
La 18 ani – Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii…
La 25 de ani – Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta…
La 35 de ani – Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.
La 45 de ani – Precis ca Mama poate să mă îndrume…
La 55 de ani – Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?
La 65 de ani – De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama…
Dedicat tuturor mamelor din lume
 

5 sfaturi de siguranta pentru elevi

Sursa: Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România -A.N.P.C.P.P.S.Romania – o9atitudine ! – InfoCons oferă elevilor 5 sfaturi utile pentru a fi în siguranţă!
  1. Să nu intre în vorbă cu necunoscuţii şi să nu le dea acestora indicii cu privire la imobilul în care locuiesc sau la situaţia financiară, acestea putând fi informaţii preţioase pentru răuvoitori. De asemenea, necunoscuţii care sună la uşă nu trebuie primiţi în casă, indiferent de calitatea pe care şi-o declină.
2. Să circule doar pe trotuare, iar în lipsa acestora, pe căile laterale sau pe partea stângă a drumului. De asemenea, traversarea străzilor trebuie să se facă doar prin locurile marcate, şi niciodată în fugă sau fără o asigurare prealabilă. În cazul elevilor de vârste mai mici, se recomandă ca traversarea să se facă doar împreună cu persoane mai în vârstă.
  3. Să aibă mare grijă de bunurile de valoare pe care le au asupra lor, mai ales în mijloacele de transport şi pe drumul către şi dinspre şcoală. Totodată, respectivele bunuri de valoare, precum şi banii de buzunar nu trebuie lăsate în bănci sau în buzunarele hainelor din cuier, deoarece astfel sunt la îndemâna hoţilor.
  4. Să se ferească de anturajele dubioase, să nu riposteze la agresivitatea verbală şi să evite agresivitatea fizică. Conflictele, fie ele chiar şi unele minore, trebuie evitate, pentru că oricând pot genera în altercaţii violente.
  5. Să evite consumul de alcool, etnobotanice, ţigări sau chiar droguri.

O poveste pentru copilul care merge la gradinita sau la clasa I

Am citit candva o poveste care m-a impresionat prin mesajul ei ce-ti merge la inima.

Povestea se numeste Kissing Hand si este scrisa de Audrey Penn.

Fiecare inceput este o provocare. Fiecare capitol nou din viata noastra este o incercare si poate reprezenta un moment greu, dificil de trecut.

Aceasta poveste se indreapta catre orice copil, aflat in orice colt al lumii, gata sa inceapa primul an de scoala sau de gradinita.  Este o poveste pentru copilul din fiecare dintre noi, care uneori are nevoie sa fie incurajat si asigurat ca totul va fi bine.

Ratonul Chester statea la marginea padurii si plangea ca nu vrea sa mearga la scoala si ca mai bine ar sta acasa cu mama. Acasa ar putea sa se joace cu prietenii, sa citeasca , sa se joace cu jucariile, sa se dea in leagan.

E emotionat in legatura cu plecarea de acasa pentru prima zi de scoala. Mama este alaturi de el. Il incurajeaza sa mearga la scoala unde va invata multe lucruri noi si interesante si isi va face prieteni. Apoi ii da un sarut in palma si ii spune ca aceasta e mana care saruta. De fiecare data cand se va simti singur si speriat, isi va duce mana la obraz si astfel va simti sarutul mamei sale, care il iubeste. Ratonul, la randul sau, ii da mamei un sarut pe mana, apoi pleaca la scoala.

mana care saruta

Separarea de parinti necesita intelegere din partea celor mari. Nu-i usor sa fii copil si sa mergi intr-un loc nou cu oameni noi, necunoscuti.

Ajută-ti copilul să invete cum să-si exprime părerile si preferintele!

Deprinderea modului in care ne putem exprima parerile si preferintele se invata.

Este important pentru copil sa fie incurajat ca are voie sa-si exprime nevoile, parerile si preferintele. Nu-i nimic rau in a fi diferit de ceilalti si a avea alte preferinte si pareri. Parerea fiecaruia este importanta si trebuie ascultata. E neplacut pentru copil sa radem de parerea lui in legatura cu ceva.

parerea ta

Este normal sa mai facem si greseli. Acesta este chiar un mod de invatare: invatarea prin eroare, insa trebuie sa ne corectam.

Daca un copil greseste, parintele/profesorul trebuie sa il incurajeze sa mai incerce odata sa faca bine ceea ce are de facut. Profesorul nu trebuie sa critice sau sa certe copilul. Mintea unui copil amplifica orice cearta sau pedeapsa. Copilul se simte umilit mai ales daca aceasta se intampla de fata cu alte persoane.

Un bun profesor sau parinte lauda mai mult si critica mai putin. Sunt situatii in care profesorul va discuta separat numai cu copilul, iar daca acesta persista in abateri, profesorul va invita parintele la o discutie: copil, parinte profesor.

Daca se intampla ca profesorul sa greseasca, acesta trebuie sa recunoasca ca a gresit, si ca este firesc sa mai gresim. Nu-i nimic rau in a recunoaste o greseala sau in a spune cand avem nevoie de ajutor, deoarece nu stim cum sa facem ceva pe cont propriu.

  • Incurajarile si imbratisarile sunt excelente atunci cand un copil se straduieste sa reuseasca.
  • Profesorul/parintele organizeaza numeroase activitati in care reusita copilului este sigura. Aceasta are rolul de a-i spori increderea de sine (self-esteem).
  • Copilul trebuie intrebat ce parere are in legatura cu diferite aspecte din programul zilnic. Astfel devine constient ca poate sa isi exprime rarerea si preferintele.
  • Exemplu: Ce vrei sa bei la micul dejun: ceai dau lapte?

Vrei ou ochi sau omleta?

Vrei sa te plimbi cu bicicleta sau sa ne jucam cu papusile?

Care este culoarea ta preferata?

Vrei sa modelam figurine din plastilina sau sa pictam cu acuarele?

  • Profesorul/parintele trebuie sa fie deschis sa asculte si sa-l consoleze pe copil, atunci cand este cazul.
alta parere despre pom

Activităti pentru dezvoltarea vorbirii

Intre 4 si 6 ani

  1. Incurajez copilul sa vorbeasca oferindu-i ocazia sa dialogheze cu mine sau cu alte persoane.
  2. Memoram o poezie. Idei: Zdreanta de Tudor Arghezi, Catelusul schiop de Elena Farago, Gandacelul de Elena Farago, Greierele si furnica de George Toparceanu.
  3. Laud incercarile de a se exprima corect. Copilul observa ca este inteles si ca este bine sa vorbesti.
  4. Parintele acorda atentie copilului atunci cand incepe o conversatie. Este un bun ascultator.
  5. Dupa ce vorbeste parintele, se face pauza, pentru a-i da si copilului ocazia sa raspunda, sa continue conversatia.
  6. Vocabularul creste, deoarece este firesc sa se dezvolte pe masura ce copilul creste. E bine sa-i oferim copilului un model de limbaj corect si ingrijit, fara injurii si injuraturi. Parintele il ajuta pe copil sa invete cuvinte noi. Se introduc cuvinte  si expresii noi insotite de o explicatie usor de inteles de catre copil.
  7. Cititi o poveste sau o carte noua in fiecare saptamana/luna. Astfel apar personaje si cuvinte noi. Acum are mai multa rabdare sa asculte povesti si sa se uite pe carti. (Vezi articolul din luna mai „Mami, hai sa citim o poveste!”)
  8. Putem sa vorbim despre incadrarea spatiala: aici, acolo, aproape, departe, primul, mijlociu, ultimul, drept, stang.
  9. Vorbim depre cuvinte opuse (antonime): sus si jos, inalt si scund, bun si rau, sarat si dulce, rece si cald, mic si mare.
  10. Ascultati si invatati un cantec nou.
  11. Copilul observa si face legatura intre cuvintele spuse si cele scrise, atunci cand trecem degetul pe sub cuvinte pe masura ce citim textul.
  12. Cand incepem marea aventura in lumea literelor din imparatia alfabetului, putem sa incepem folosind literele care apar in numele copilului. Invatarea este mai distractiva atunci cand folosim litere cu magnet, markere, lipici, sclipici si culori.
  13. Jucati jocul de a ghici raspunsul la ghicitori. Exemplu: e mare, are aripi si zboara ca sa transporte oameni. Ce este? Raspuns: un avion.  E sanatos si gustos , creste in copac si are culoarea rosie, galbena sau verde. Ce este? Raspuns: un mar.
  14. Jucati jocul de a da directii si indicatii pentru a ajunge undeva sau a face ceva. Exemplu: Asez pe masa farfuriile, apoi furculite, linguri, servetele. Tai painea felii si o asez pe mijlocul mesei. Pun mancarea in farfurii.
  15. Jucati-va de-a actorii si puneti in scena o piesa de teatru folosind o poveste cunoscuta.  Exemplu: Ursul pacalit. Parintele este taranul care trece pe drum in caruta plina cu pesti. Se preface ca este in caruta trasa de un cal. Copilul este vulpea cea vicleana, roscata care cauta ceva de mancare. Se aseaza pe mijlocul drumului si se preface a fi moarta, deci sta nemiscata. Taranul opreste caruta, ia vulpea si o arunca in caruta peste pesti: „O, ce blana frumoasa de vulpe! O sa-i fac sotiei mele o haina de iarna.” Apoi porneste la drum. Ajunsa  in caruta vulpe, pe furis,  arunca pestele jos din caruta si se da si ea jos tiptil. Acum are ce manca si e multumita. Parintele acum urmeaza sa joace rolul ursului. Ursul trece prin padure, simte miros de peste si o roaga pe vulpita sa-i dea si lui niste peste ca-i e tare foame. „Cumatra vulpe, ce multi pesti ai! Da-mi si mie cativa ca tareee mi-e foame!” ” Nu-ti dau! Daca ti-e foame du-te si baga-ti si tu coada in lac, stai toata noaptea si asteapta si de dimineata vei avea multi pesti asa ca mine.” Ursul s-a lasat pacalit si s-a dus pe marginea lacului, a bagat coada in lac si a asteptat. De dimineata apa era inghetata asa ca a tras tare de coada ca sa o scoata din lac. „Cred ca am prins  mult peste ca e foarte greu.” A tras cu putere si  coada i s-a rupt. „Valeu, cumatra vulpe! Iti vin eu de hac pentru ca m-ai pacalit.”

Cum să-i ajutăm pe copii să se autocunoască si să aiba o atitudine pozitivă fată de sine si fată de ceilalti?

Ma bucur nespus de schimbarile ce se doresc in scoala romaneasca! Am participat la un curs de formare si am auzit discutii constructive despre dezvoltarea personala a copilului. Dezvoltarea personala face parte din programa grupei pregatitoare. E foarte bine! Copiii au nevoie sa fie stimulati pozitiv si ajutati sa se dezvolte din punct de vedere personal. Consider ca dezvoltarea personala este o prioritate!

Cum sa-i ajutam pe copii sa se autocunoasca si sa aiba o atitudine pozitiva fata de sine si fata de ceilalti?

Educatia incepe acasa. Lumea din casa, mediul de viata il educa pe micut, in mod pozitiv sau negativ.

Recomandari:

  • vorba buna,
  • exemplul personal pozitiv din partea parintilor sau bunicilor,
  • limbajul ingrijit si civilizat lipsit de apelative jignitoare si injuraturi,
  • activitati distractive potrivite varstei copilului,
  • lectura de carti,
  • joc si joaca.

Activitatea 1. Observam si denumim trasaturi fizice privindu-ne in oglinda.

Ochi negri, inalt/scund, parul scurt, etc.

(Culoarea ochilor, lungimea parului, greutatea, inaltimea, gen, varsta)

Facem asemanari si deosebiri. Valorizam diferentele.

Activitatea 2. cantam cantecelul urmator :

” Mama stie o mie de secrete

Si ma-nvata cum sa reusesc

Cum sa merg usor pan’ la perete

Si cu manuta sa arat:

Ochisorii, nasul si gurita

Urechiuse si doi obrajori.”

Activitatea 3. Desenam conturul corpului copilului in marime naturala pe coli sau pe carton. Copilul deseneaza si coloreaza detaliile: culoarea ochilor, parul, etc.

Activitatea 4. Desenam conturul mainilor si amprentele personale.

Materiale necesare: coli de hartie, culori, acuarele sau pasta de modelat pe care facem forma mainii copilului.

Activitatea 5. Privim poze din albumul cu poze. Sortam pozele (poze cu copii, poze cu oameni care zambesc, etc)

Cum să invătăm un cantec

Stock Photo - abstract background<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /> with the music<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /> book. fotosearch<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /> - search stock<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /> photos, pictures,<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /> wall murals, images,<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /> and photo clipart
 Iata pasii recomandati pentru a invata un cantec!

1. Discutia pregatitoare (vorbim despre continutul cantecului sau prezentam o imagine, o ghicitoare sau o povestioara care are legatura cu mesajul cantecului).

2. Anuntarea titlului cantecului si a motivatiei invatarii

3. Prezentarea model vocal-instrumentala. Aceasta prezentare se face la inceput instrumental pentru precizarea melodiei si apoi pe text, instrumentul acompaniind vocea.

4. Invatarea pe text a cantecului incepe cu recitarea versurilor, explicarea cuvintelor necunoscute, analiza sumara a continutului, memorarea versurilor pe strofe. Se recita fiecare strofa in parte si se reia de doua ori, cu o dictie corecta.

5. Invatarea melodica se face tot pe strofe. Se prezinta strofa vocal-instrumental, copii sunt atenti si apoi canta impreuna.

6. Fixarea cantecului se face in doua subetape:

a. cantarea cantecului in intregime de catre copiii acompaniati la intrument.

b. cantarea cantecului insotita de miscari simple sub forma de joc, sugerate de dans.

Sursa: Inst. Lucretia Rusoiu, Metodica activitatilor instructiv-educative in invatamantul (pre)primar, Vol.II, Editura Didactica Nova

Copiii au nevoie de familie pentru a le asigura următoarele cinci lucruri:

1. Casa, mancare si imbracaminte De la 4 ani copilul stie sa manance singur, sa se imbrace, sa se spele si sa mearga singur la culcare, insa nu se descurca singur sa-si asigure cele necesare vietii, deci are nevoie de ajutorul familiei sale.

2. Orientare scolara sau incurajarea de a invata Una din cele mai mari provocari, atat pentru copil, cat si pentru familie, o reprezinta deprinderea abilitatilor academice. Familia trebuie sa-l inscrie pe copil in sistemul scolar, sa-l indrume, sa-l ajute sa invete si sa nu renunte; sa-l motiveze sa invete: sa scrie, sa citeasca, sa vorbeasca si sa calculeze.

3. Increderea de sine  Familia e cea care il ajuta pe copil sa se simta valoros si valorizat. Pe masura ce creste, copilul devine autocritic.  Copilul are nevoie sa se simta apreciat, iubit si competent.

4. Prietenii  si cultivarea prieteniilor Copilul isi leaga prietenii, daca familia ii ofera ocazia sa intalneasca alti copii si sa capete abilitati sociale. Pentru aceasta e nevoie de timp.

5. Armonie si stabilitate  Orice copil are nevoie de siguranta si securitate fizica si emotionala. Echilibrul oferit de familie, programul zilnic si protectia familiei ofera toate acestea in mod excelent. Copiii sunt ca o gradina ce trebuie atent ingrijita de  un gradinar priceput si grijuliu.

Siguranta copiilor in lumea adultilor

Adesea oamenii mari uita ca in lumea lor exista copii care sunt atenti la orice gest, reactie, comportament sau mod de exprimare. Mintea copilului nu poate inca sa discearna binele de rau.

4 reguli  simple pentru orice copil

  1.  De fiecare data cand plec de acasa le spun parintilor unde merg si cu cine.
  2.  Nu vorbesc cu necunoscutii si nu accept daruri de la ei.
  3.  Nu ma urc in masina unei persoane pe care nu o cunosc.
  4.  Le spun parintilor ce am facut la scoala si in drum spre scoala. Secretele fata de parinti sunt rele.

Ne dorim sa fie alta realitatea zilelor noastre, insa adevarul este ca un copil e usor de pacalit si de atras intr-o cursa.

Vorbeste-i copilului tau despre urmatoarele trei situatii. Mai intai intreaba-l si asteapta un raspuns. Apoi spune-i ce ar trebui sa faca (regula).

Situatia 1  Intreaba-ti copilul si vezi raspunsul lui. Daca cineva iti spune:”Vino cu mine sa-ti dau ciocolata si bomboane!” Tu ce faci, te duci?”

Un necunoscut ii ofera copilului tau dulciuri (bomboane, acadele, ciocolata) pentru a-l insoti pana la masina sau in alt loc. Copiii vad in fiecare om o persoana buna. Parintii si educatorii sunt cei care trebuie sa-i invete reguli de siguranta personala.

Nu vorbesc cu oameni pe care nu-i cunosc, chiar daca ei incearca sa-mi spuna ca ma cunosc.

Situatia 2  „Daca esti in parc si un domn vine la tine si-ti spune ca si-a pierdut cainele si are nevoie de ajutorul tau sa-l gaseasca, tu ce faci, te duci cu el sa cautati cainele?”

Un necunoscut, aflat in parc, vine la copilul tau si-i spune ca si-a pierdut cainele si sa-l ajute sa-l gaseasca. Copilul vrea sa fie de ajutor si sa se imprieteneasca si cu siguranta va accepta sa ajute.

Nu pleca nicaieri cu cineva pe care nu-l cunosti.

Situatia 3 „Te intorci de la scoala si cineva, pe care nu-l cunosti, opreste masina si te cheama sa te duca cu masina pana acasa. Tu ce faci? Mergi cu masina?”

Un necunoscut se ofera sa il duca pe copil cu masina.

Oricat de obosit ai fi, nu urca in masina cuiva pe care nu-l cunosti.

 Pericole pentru copilului tau:

  • Faimosul televizor, fie el obisnuit, plasma, LCD, este din pacate buricul casei, punct de atractie pentru intreaga familiei. Oare cum am putea trai fara televizor!? Programele de televiziune au efect asupra fiecaruia dintre noi, iar copilul este cel mai vulnerabil. Imaginile prezentate, limbajul si subiectele prezentate la TV nu sunt alese din manualele scolare, ci sunt alese ca sa socheze, sa capteze atentia privitorilor astfel incat acestia sa petreaca un timp cat mai indelungat la TV. Da, de aceea toate televiziunile vorbesc si se lauda in legatura cu raitingul (numarul de privitori la TV).
  • Vecinii
  • Colegii de scoala si prietenii de joaca (anturajul)
  • Telefonul mobil
  • Plimbarea cu bicicleta
  1. Foloseste casca de protectie.
  2. Poarta adidasi sau incaltaminte sport.
  3. Merge singur pe bicicleta si nu transporta pe altcineva.
  4. Nu merge la plimbare seara, deoarece este intuneric.
  • Cainii de pe strada
  • Singur pe strada
  1. Merg pe trotuar. Strada nu este loc de joaca.
  2. Respect semaforul si traversez numai pe trecerea de pieton dupa ce m-am uitat in stanga si in dreapta si m-am asigurat ca nu vine nicio masina.
  3. Merg pe trecerea de pieton atunci cand traversez, nu alerg.
  • Internetul
  • Singur acasa
  1. Usa este tot timpul inchisa cu cheia.
  2. Langa telefon exista scris numarul de telefon in caz de urgenta, iar copilul stie ce inseamna si cand se foloseste acest numar. 112
  3. Copilul trebuie sa stie ca nu are voie sa deschida usa nimanui pe care nu-l cunoaste.
  • La supermarket
  1. Copilul sta alaturi de familia sa si nu se indeparteaza.
  • La locul de joaca

Cum sa-mi invat copilul sa imparta cu ceilalti

Copilul meu pare egoist si nu accepta sa-i lase si pe ceilalti copii sa se joace cu jucariile lui. Cum sa-l invat sa imparta cu ceilalti?

Sfatul expertului

Susanne Ayers Denham, developmental psychologist

Atunci cand copilul tau refuza sa imparta jucaria preferata, de fapt nu este egoist, ci se comporta conform varstei sale.

A imparti cu ceilalti este o abilitate ce se dezvolta si se invata pe durata a cativa ani. Intre timp, cearta pe jucarii va fi ceva obisnuit. Nu e distractiv sa vezi cum copilul tau apuca o jucarie si striga: „E a mea!”

Dar, daca se joaca cu alti copii de varsta 1-4 ani, nu va mai fi singurul care se comporta asa.

Copilul invata de la cei din jur

Copiii invata imitand comportamentul celor din jur, asa ca foloseste fiecare ocazie pentru a-i arata copilului tau cum sa imparta cu ceilalti. Ofera-i  sa guste din portia ta de mancare sau da-i ocazia sa asiste la distractia de a decora un tort. Cand faci aceste lucruri, foloseste cuvantul „impart” pentru a descrie comportamentul tau.

„Mananc un sendvici foarte bun si mi-ar placea sa-l impart cu tine. Vrei si tu?”

Atunci cand copilul tau incearca sa imparta ceva cu ceilalti, lauda-i „efortul”.

Usor, usor, va ajunge sa se simta bine sa imparta cu ceilalti, se va simti incurajat, si se va bucura ca te face fericita.

In timp va ajunge sa imparta din obisnuinta.

Copiii de varsta mica (1-4 ani) deseori „impart”- arata celorlalti jucaria, insa nu ii lasa sa puna mana sau sa se joace cu ea. Chiar daca nu pare ca „imparte” cu ceilalti, acesta este un pas mare catre obiceiul de a imparti cu ceilalti si trebuie incurajat.

„Ce frumos din partea ta ca i-ai aratat lui Andrei masinuta ta!”

Mai tarziu, cand nu se mai joaca cu acea masinuta, poti sa-i sugerezi sa dea masinuta si prietenului sau. Lauda-l daca face asa si e de acord sa imparta. Nu e prea important daca celalalt copil vrea  sau nu jucaria respectiva, ci conteaza faptul ca exersati actiunea de a imparti cu ceilalti.

Un mod de a evita crizele de plans in legatura cu impartitul jucariilor

Inainte ca prietenii sai sa vina in vizita, lasa-l sa ascunda cateva jucarii preferate. Spune-i ca aceste jucarii nu trebuie sa le imparta cu ceilalti, si puneti-le undeva deoparte. Asigura-te ca, copilul tau a inteles ca toate celelate jucarii sunt pentru toti copiii.

Daca jucariile desclaseaza prea multe certuri, poti sa le aduni din timp, sa le pui deoparte si sa-i antrenezi pe copii in activitati de tipul: modelam figurine de plastilina, desenam, confectionam diferite obiecte.

In acest fel, ei pot fi antrenati in aceeasi activitate distractiva fara a mai fi nevoie sa imparta.

Nu trebuie pedepsit ca nu imparte jucariile.

Nu e o idee buna sa pedepsesti un copil, in special un copil cu varsta intre 1-4 ani, pe motiv ca nu imparte cu ceilalti. Poti sa-i arati, sa-i spui ca esti trista sau dezamagita de faptul ca nu vrea sa imparta cu ceilalti jucariile, dar cam atat. Nu trebuie sa facem foarte mare caz din acest subiect.  Uneori poate chiar sa ignoram aceste momente. Sa-l lasam pe copil sa „rezolve” singur impreuna cu alti copii.  Atunci cand nu imparte jucariile, ceilalti copii ii vor arata ca nu le place acest lucru si copilul tau va invata lectia ca uneori e nevoie de multa munca pentru a fi un prieten bun.

De ce este important pentru copil sa se joace de-a doctorul

Joaca de-a doctorul este foarte importanta pentru copii.

Prin acest joc copiii:

  • se obisnuiesc cu ideea de a merge la doctor
  • inteleg mai bine acest proces ce parea necunoscut
  • ii ajuta se depaseasca frica mai usor
  • au ocazia sa fie in rolul doctorului/asistentei si sa vada cum e sa vrei sa ajuti si sa ingrijesti pe altcineva
  • isi pot manifesta liber frica, teama, ingrijorarea sau mania.

Joaca de-a doctorul ii faca pe copiii mai intelegatori si mai toleranti cand e nevoie de ajutor medical.

  • se familiarizeaza cu ideea ca doctorul si asistenta sunt buni si ajuta oamenii sa se faca bine cand sunt bolnavi. Doctorul si asistenta lucreaza la spital si poarta halate.

Unii bunici obisnuiesc sa-i ameninte pe cei mici ca le fac injectie daca nu sunt cuminti. Injectie se face in caz de boala nu de neascultare. Copilul amenintat cu injectii pentru purtarea urata, isi va construi ii minte o imagine gresita in ceea ce priveste doctorul, asistenta, sanatatea si ajutorul medical si va reactiona ca atare la fiecare vizita la medic.

Inainte de a merge la controlul medical, spune-i copilului unde mergeti si cu ce scop. Poti sa-i dai cateva detalii, insa fara sa-l sperii:

„Va trebui sa stam pe scaun sa asteptam in sala de asteptare, pana ne poate primi domnul doctor.”

„Va trebui sa-ti dai jos hainele.”

„Doamna asistenta iti va lua temperatura cu un termometru.”

Copilul trebuie sa stie la ce sa se astepte. Daca-l mint, isi va pierde increderea in mine.

E o idee buna sa-i iei copilului un set de  jucarii pentru a se juca de-a doctorul. Initiaza joaca cu papusile sau cu jucariile de plus. Examinati papusile, faceti bandaje speciale pentru papusi. Jucati-va impreuna si schimbati rolurile.

Construirea increderii de sine si a autorespectului

Parintele/profesorul poate sa-l ajute pe copil sa devina curajos si sa aiba incredere de sine. In acest scop i se ofera copilului mai multe incercari, incurajari si sprijin pentru a reusi.

Trebuie sa acceptam si sa tinem seama de ritmul de dezvoltare al fiecarui copil.

E gresit „sa pun etichete” copiilor, de exemplu: obraznicul, reaua, lenesul etc.

Ii ofer copilului materiale de lucru(activitati) diversificate ce pot fi realizate cu usurinta de catre copil. Ca o provocare, pot sa cresc gradul de dificultate al materialelor pentru a dezvolta abilitatile si aptitudinile

Daca lucrez cu un grup de copii, trebuie sa acord atentie fiecarui copil in parte, sa-i adresez intrebari despre proiectul realizat- astfel copilul capata incredere de sine si e incantat de ce a realizat pentru ca vede ca munca lui conteaza pentru cei importanti din lumea lui, parintii si profesorul/educatorul.

Separarea de parinti necesita, de cele mai multe ori, exercitiu.

Fiecare inceput de an de gradinita sau de participat la un curs nou reprezinta o mare incercare si pentru parinte, dar si pentru micutul speriat ca ramane singur singurel intr-un loc necunoscut si cu persoane nemainatalnite pana atunci. E o mare incercare si pentru o minte de adult, dar pentru o minte de copil! Si nu e de ras!

Profesorul/Educatorul, atunci cand este cazul, poate sa incurajeze parintele sa ramana la lectie si sa participe la activitati alaturi de copil pentru un scurt timp.

Uneori e important ca parintele sa ramana pe hol, astfel incat copilul respectiv sa se simta in siguranta ca nu este abandonat.

Profesorul poate sa expuna in sala de curs poze cu familia fiecarui copil.

Fiecare copil trebuie ascultat atunci cand vorbestedespre familia sa sau jucaria lui preferata.

Invatarea abilitatilor de a coopera, de a imparti cu ceilalti si de a respecta randul fiecarui copil

Copiii sunt posesivi, insa pot fi ajutati sa invete sa coopereze si sa imparta lucrurile cu ceilalti copii. Profesorul insista asupra cooperarii intre copii, prezinta un model prin propriul comportament. Planifica activitati ce presupun folosirea impreuna de lipici, foarfece, culori, sclipici etc.

Vocea parintelui sau a profesorului trebuie sa ramana sigura si ferma, chiar daca unii copii prefera sa pastreze numai pentru ei materialele didactice sau jucariile.
Copilul de varsta mica gandeste ca atunci cand pune mana pe un obiect, ael lucru ii apartine.
” Asteptam sa decupeze si Andrei, si apoi, cand termina, iti va da si tie foarfecele sa decupezi.”

„Folositi lipiciul impreuna cu colegul de alaturi.”

„Bravo, Mihai! Esti un copil bun si i-ai dat lipiciul si lui Andrei.”

„Noi suntem prieteni si ne jucam impreuna.”

Fiecare comportament de buna purtare, trebuie apreciat, laudat si recunoscut in fata celorlalti copii. Astfel profesorul ii ajuta pe toti copiii din grup sa devina cooperanti si sa relationeze impartind materialele intre ei.
Folositi de fiecare data cuvintele: multumesc, te rog si cu placere.

construirea respectului fata de ceilalti si a sentimentului de empatie

deprinderea modului in care ne putem exprima parerile si preferintele

Schimbarea incepe cu tine!

Citeam o carte si am dat peste acest citat ce-i apartine lui Gandhi – „Be the change that you want to see in the world.”

„Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.”

Adesea vorbim despre schimbare si asteptam ca ea sa se produca de la sine.  Schimbarea incepe cu tine si cu mine, incepe cu fiecare dintre noi.

Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi in lume!


  1. draga ella mi-e tare dor de tine,chiar daca nu am prea mult timp, citesc cu emotie parerile tale atat de frumos exprimate pe blog.Te rog sa impartasesti cu mine din experientele acestor zile care au trecut.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s