Daca-i mor neuronii?

Adeseori am sentimentul ca visez, si la propriu si la figurat…

Deunazi, discutam discutii cu o doamna intelectual (nu degeaba precizez acest detaliu fin) despre timpurile in care traim, muncim, iubim, speram si ne crestem copiii si elevii. Discutam despre activitatile extrascolare: lectura de carti imprumutate de la biblioteca, inot, pian, karate, limba engleza etc la care copiii, adesea, merg cu placere, cand m-a izbit replica doamnei:

„Lasa copilu”, daca-i mor neurorii?”

Recunosc faptul ca  la chestiunea cu moartea neuronilor nu m-am gandit niciodata!

Nu m-a preocupat niciodata moartea, mai ales moartea neuronilor. Sumbru!

Am fost atenta, extrem de atenta la nasterea sinapselor, la „neurological stimulation” , cum sa descoperim talente, inclinatii, pasiuni, cum sa-mi motivez elevii, sa-i incurajez sa se descopere si sa-si depaseasca limitele, sa-si desprinda eticheta pusa de cate-un invatator atotstiitor, care a spus „Tu nu esti bun la engleza!” sau „Tu esti afon la muzica!” , „Tu nu ai imaginatie!” sau „N-ai talent la pictura!”, sa reuseasca sa aiba stima de sine si curajul sa viseze.

Sursa foto, definitii si explicatii: Wikipedia

Neuroni

 

Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe MarinescuLa cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris1909).

Componentele unui neuron:
a. dendrite
b. pericarion
c. nucleu
d. conul de emergență al axonului
e. teacă de mielină
f. celulă Schwann
g. strangulație Ranvier
h. butoni terminali

Neuronii comunică între ei prin sinapse.

În creierul uman există un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 1011 (o sută de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni. La un copil de trei ani avem 1015 sinapse, Acest număr scade cu vârsta, ajungând între 1014 și 5×1014 la un adult.

 

Sinapse

Denumirea de „sinapsă” a fost dată de Sherrington în 1897, și, inițial, se referea la locul de contact dintre doi neuroni. Santiago Ramón y Cajal a adus la începutul secolului argumente pentru întreruperea sistemului nervos la nivelul acestor sinapse. În 1921, a fost dovedită existența mediatorilor chimici de către Otto Loewi. Anul 1954a fost marcant pentru istoria sinapsei, deoarece George Emil Palade, românul care a luat și premiul Nobel, a studiat ultrastructura sinaptică cu microscopul electronic.
Dacă, de exemplu, se trece de la un mediu banal la unul complex, crește numărul sinapselor cu peste 10%. Din această cauză este recomandat ca stimularea copiilor să fie făcută prin mijloace cât mai diverse, deoarece sinaptogeneza (adică formarea noilor sinapse) este pregnantă la copii, față de neurogeneză, care aproape că dispare dupa naștere (majoritatea neuronilor se produc înainte de naștere). Evoluția cognitivă (procesele gândirii etc.) este strâns legată de dezvoltarea sinapselor. Este important ca stimularea să se mențină, mai ales până la vârsta adultă, deoarece sinapsele (create), care nu se mai folosesc, se distrug în timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s