Poveste rabinica

100_9724

Sursa: Rabbinical Stories, Belden C. Lane

Exista o povestire rabinica straveche despre modul in care a fost ales locul pentru templul cel sfant al lui Dumnezeu.

Doi frati lucrau impreuna o bucata de pamant si aveau impreuna o moara. In fiecare seara imparteau granele adunate si fiecare aducea acasa partea lui . Unul dintre ei era burlac, iar celalat era insurat si avea o familie numeroasa. Cel necasatorit s-a gandit ca fratele lui, care avea atatia copii, cu siguranta avea nevoie de mai mult grau decat el, asa ca noaptea, pe ascuns, se furisa pana la granarul fratelui sau ducandu-i o parte din graul lui. Cel casatorit stia ca fratele lui burlac nu avea copii care sa-i poarte de grija la batranete.

Preocupat de viitorul fratelui sau, se ducea in fiecare noapte si golea niste grau in granarul acestuia. Intr-o noapte, s-au intalnit la jumatatea drumului dintre cele doua granare si fiecare si-a dat seama ce facea celalalt. S-au imbratisat si, dupa cum spune povestea, Dumnezeu, care fusese martor la cele intamplate a spus: ” Acesta este un loc sfant. Un loc al iubirii si aici va fi zitit templul meu.” Un loc sfant e acela unde Dumnezeu este facut cunoscut poporului Sau, „Locul unde fiintele omenesti se descopera una pe alta in dragoste.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s